TRADIŢIA NERUŞINĂRII – ROMÂNI ABANDONAŢI ÎN ŢARA LOR! Angela Bîrsan: “Singuri, doar cu Dumnezeu”

Daca ar fi dupa inima mea, acum n-ar trebui sa vorbesc. Doar sa tac gandindu-ma la verbul A Face. A face e inceputul. A face pentru sine, a face pentru familia ta, a face pentru neamul tau inseamna a face pentru Dumnezeu. Asadar, intrebarea e: sa tac, sa vorbesc doar cu mine insami, sa ridic turnul de fildes si sa ma inchid in el sau sa vorbesc in ideea verbului A Face si nu doar a vorbi golit de sens si de continut? Aici , in acest spatiu, A Face inseamna A Fi. Daca se vor imputina facatorii de lumina si dreptate, noi, cei de aici cui vom ramane? Dar acum, cui suntem? Cu cateva zile in urma, concetatenii nostri au fixat, in beton, un panou cu inscriptia Tinutul Secuiesc. Un afis urias, o poarta secuiasca. Ei spun: panou publicitar. Eu spun : marcaj teritorial. Daca tot au pus o poarta ma intreb in cat timp vor pune si gardul…Gardul de sarma ghimpata si cainii pe noi! Pana la urma nu e vorba decat de putere. Nu puterea prieteniei, nu puterea blandetii, nu puterea convietuirii ci e vorba de ceva subtil, insinuant, asemeni unui aisberg cu adancuri negasite. Puterea simbolica… Putere primara, inaintea celei politice, economice, sociale , culturale. Aici e tara mea. A cui? A mea, a lor sau A Noastra? Eu spun a mea, a noastra…Ei spun doar atat: a mea. Cumva, si unii si altii suntem>>>>>>> Angela Bîrsan

Postat in opinii. Comentarii oprite