- texte despre Artur Silvestri: mariana.braescu.silvestri@gmail.com
- alte texte pentru publicat în revistele online: publicatiile.arp@gmail.com
________________________
ROMÂNIA SE TREZEŞTE – în loc de program
CÂTEVA CUVINTE SIMPLE ÎN LOC DE „PROGRAM“ • După o sută de ani de istorie dramatică, iată că se găsesc câţiva români răspândiţi prin lume să îi re-deschidă „dosarele istorice şi sociale“ rămase parcă uitate şi să reia drumul greu al Faptei româneşti,
REDACŢIA: Director: Dr. DIMITRIE GRAMA (Danemarca) * Colegiul editorial: Prof. Dr. DAN BRUDAŞCU * Dr. LUCHIAN DEACONU * CORNELIU FLOREA (Canada) * ALEXANDRU NEMOIANU (SUA) * IOAN MICLĂU (Australia) * TUDOR NEDELCEA * Secretar general de redacţie: GABRIELA CHIRCEA
INVENTATORII IEŞENI AU OBŢINUT O PERFORMANŢĂ DEOSEBITĂ LA SALONUL INTERNAŢIONAL AL PROPRIETĂŢII INDUSTRIALE ARCHIMEDES 2007 DE LA MOSCOVA/citeste aici intreg reportajul >>>>>
______________________
EDITORIAL de Dimitrie Grama, director NEAMUL ROMÂNESC
„O ţară subordonată unor reguli «centralizate» altundeva decât România“
_______________________
Suntem contemporani cu strămoşii şi ei sunt contemporani cu noi. Nobleţea lor e nobleţea noastră, vitejia lor e vitejia noastră, victoriile lor sunt victoriile noastre, suferinţele lor sunt suferinţele noastre. Apărându-le memoria ne apărăm pe noi. Noi suntemprelungirea lor în istorie, aşa cum urmaşii vor fi prelungirea noastră. Timpul se împarte în trecut şi prezent. Numai în speranţă. Trecutul e în prezent pentru că ei sunt prezenţi în noi. şi aşaprezentul lor şi al nostru e trecutul lor şi al nostru, de aceea ne simţim atât de solidari cu ei, cu ceea ce numim trecutul. Vorbind despre trecut, fără să ne dăm seama, întotdeauna întrebuinţăm pluralul la persoana I: Noi am luptat la Călugăreni – zicem; noi am luptat laPlevna– zicem; noi – am făcut unirea – zicem! Vorbim ca nişte nemuritori. Şi suntem nemuritori!>>ANTONIE PLĂMĂDEALĂĂ
_______________________
"Pământul este baza de existenţă a naţiei. Naţiunea stă ca un pom, cu rădăcinile ei înfipte în pământul ţării. Nu există neam care să poată trăi fără pământ, după cum nu există pom care să trăiască atârnat în aer….Păr. JUSTIN PÂRVU
_______________________
CONSTANTIN NOICA: "Ce e etern şi ce e istoric în cultura românească"
„De ce noi, românii, etnic vorbind mai omogeni decât germanii, a trebuit să aşteptăm soarta, o mie de ani? Situaţia geografică defavorabilă, neprielnică condiţiilor istorice, năvăliri barbare, vecini sălbateci? Dar acestea ar fi trebuit să fie motive în plus de afirmare, elemente de mărire proprie, dacă pornirea de a face istorie, pornirea oarbă şi primordială, ne-ar fi aruncat irezistibil în vârtejul universal. Astăzi la ce-am ajuns? La voinţa de a face istorie. Cine a înţeles acest lucru este lămurit cu tragedia culturilor mici, cu tot ceea ce e raţional, abstract, conştient în tragicul nostru".Rândurile acestea, scrise de un tânăr acum câţiva ani, pot nedreptăţi sau nu neamul românesc; aceasta nu ne interesează. Ele ne aşează însă dintr-o dată în inima tensiunii care domină, pe toate planurile lumea românească de astăzi.Noi ştim că suntem ceea ce se numeşte „o cultură minoră". Mai ştim că aceasta nu înseamnă cu necesitate inferioritate calitativă. Cultura noastră populară, deşi minoră, are realizări în felul lor comparabile cu cele ale culturilor mari. Şi ştim că avem în această cultură populară o continuitate pe care nu o au cele mari. Despre strămoşii noştri geţi, plugari şi ciobani s-a putut spune (Pârvan Getica, 131) că în secolul al VI-lea a.Chr. nu aveau o cultură calitativ inferioară, ci doar formal deosebită de a grecilor; tot ce-i deosebea era că ei, geţii, erau săteni, nu orăşeni ca grecii. Dar tocmai aceasta ne nemulţumeşte azi: că am fost şi suntem, prin ce avem mai buni în noi, săteni. Noi nu vrem să fim eternii săteni ai istoriei. Tensiunea aceasta - agravată nu numai prin faptul că suntem conştienţi de ea, dar şi prin convingerea că „a fi conştient" poate reprezenta un semn de sterilitate - alcătuieşte drama generaţiei mele. Economiceşte şi politiceşte, culturaliceşte ori spiritualiceşte, simţim că de mult nu mai putem trăi într-o Românie patriarhală, sătească, anistorică. Nu ne mai mulţumeşte România eternă; vrem o Românie actuală.
_______________________
_______________________
_______________________
_______________________
Republica imposturii „princiare“ şi farsei monarhice – un comentariu AMOS NEWS de Grigore Arbore
ianuarie 7, 2008 — ARP
Cel ce scrie aceste rânduri nu este un adversar orb al monarhiilor. Într-o lume în care participarea democratică a indivizilor la configurarea opţiunilor politice de care depind evoluţiile vieţii sociale a naţiunilor impune funcţionarea unor mecanisme instituţionale complexe şi eficiente, rolul monarhiei nu poate fi însă supraevaluat. Fosta instituţie medievală, de derivaţie antică, a supravieţuit în epoca post-modernă – acolo unde a supravieţuit – exclusiv datorită faptului că a avut (sau i s-a dat posibilitatea de a şi-o menţine) funcţia, configurată pe parcursul unei istorii naţionale, de garant-garantat al legilor. Funcţiile monarhiilor supravieţuite după cel de al doilea Război Mondial în Europa – cazul monarhiei Japoniei este, de pildă, complet diferit, datorită sacralităţii atribuită de imaginarul popular şi tradiţia religioasă instituţiei respective – reflectă în general aşezări precedente ale raporturilor între facţiuni, grupări, partide şi clase sociale. Ponderarea raporturilor între instituţiile menite a marca nu doar forţa şi aspiraţile fiecăreia dintre acestea ci şi dorinţa lor legitimă – izvorâtă din experienţe uneori dramatice, de tipul războaielor civile – de evitare, în numele binelui comun, a fricţiunilor şi conflictualităţilor în scopul menţinerii Sistemului-Ţară într-o stare de relativ echilibru, indispensabil pentru guvernarea economiei şi vieţii publice, a devenit, în ultimele decenii, principala motivaţie politică a supravieţuirii monarhiilor. În pofida tentativelor de conectare la realităţile sociale, politice, tehnice şi ştiinţifice ce contribuie la reconfigurarea continuuă a realităţile instituţionale naţionale şi internaţionale, monarhiile constituţionale europene rămân o formă desuetă de unificare şi armonizare a funcţiilor Statului. Ele reprezintă un timp apus al continuităţii în exercitarea puterilor încredinţate lor ca urmare a consensului între oligarhii. >>>>>>
Sper din tot sufletul ca această carte să-şi împlinească menirea, să apropie cititorul de cărţile şi ideile sale. Să-l ajute să înţeleagă câte ceva din personalitatea, din „modelul Silvestri“ şi nu în ultimul rând, aşa cum spunea el însuşi, să-i înţeleagă „cerul sufletesc“.
______________________
• Cartea In memoriamARTUR SILVESTRI- mărturii tulburătoare, prima din colecţia In memoriam Artur Silvestri. Este o carte emoţionantă, pentru că ea cuprinde sentimentele, regretele şi amintirile dumneavoastră şi ale altor oameni care l-au cunoscut, apreciat, iubit... >>>>
______________________
>>>In memoriam ARTUR SILVESTRI - mărturii tulburătoare.pdf>>>
____________________
ECOURI
_____________________
Pentru comenzi şi donaţii: Persoană de contact: Maria Anghel, tel. 021.317.01.10; tel-fax 021.317.01.14; mobil: 0744.380.643
____________________
____________________
• Albumul FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE - de ARTUR SILVESTRI. Este o carte unica, ce cuprinde ultimele texte scrise de Artur Silvestri, adevărate bijuterii literare despre lumea vazută, tulburătoare prin frumuseţea sufletească şi sensibilitatea autorului lor. Albumul este ilustrat de artistul plastic Vasile Cercel.