SECRETE ALE “LOCULUI “- Alexandru Nemoianu ( SUA ): „Poporul nevăzut“

ianuarie 7, 2008 — ARP

Siliţi să trăiască în comunităţi mici şi cu mijloace de apărare reduse, românii s-au adaptat, s-au înfrăţit cu locul şi, mai exact, cu arealul care îi putea hrăni şi apăra, locul unde puteau avea pace, iar restul teritoriului îl ignorau până la a-l socoti inexistent, căci nefiindu-le de vreun folos chiar inexistent şi era. În acest fel, atât de uşor se poate înţelege de ce românii nu apar în izvoarele medievale sau în cronicile despre curgerea neamurilor prădalnic-migratoare; ei erau feriţi din calea năvălitorilor şi îşi duceau viaţa lor, profund ortodoxă, în văile mici în care năvălitorii nu puteau ajunge şi nici nu îşi dădeau interesul să ajungă. Câştigul ce l-ar fi avut jefuind două, trei mici case ţărăneşti nu ar fi plătit pregătirea logistică a incursiunii. Ţăranii români apar, aşadar, ca o populaţie specializată în a fi nevăzută de răul din afară. Viaţa lor era aşa de curată încât nevăzuţi erau de alţii, deşi ei se aflau în vecinătatea imediată. Civilizaţia ţărănească românească transcende imediatul, urâtul, josnicia şi teroarea istoriei şi se strămută într un alt tărâm, ascuns sau nu, mai exact, neapropiat. >>>>>>>>

Postat in opinii. Comentarii oprite
«

»