TOAMNA FIERBINTE – Cezar Adonis Mihalache: „Pelagra maghiară“

septembrie 19, 2008 — ARP

Deşi genială, mişcarea făcută de UDMR este de un dramatism grotesc. Ea se bezază pe frustrarea, interesul şi foamea de putere a unor personaje rămase pe dinafară la împărtţirea bucatelor. Sunt numai zece, dar pelagra pe care o aruncă în spatele ţării demonstrează încă o dată că politicianismul nu are nici o legătură cu patriotismul. Este o mişcare diabolică… Poate cea mai plină de substanţă de până acum. Prin ea, UDMR încearcă să forţeze lucrurile pe două direcţii. Pe de o parte să-şi construiască substanţa lipsă din tendinţele sale de a-şi extinde tentaculele la nivel naţional, iar în al doilea rând pentru a demonstra românilor din Ardeal de intenţiile sale „europene”. Şi ce poate fi mai convingător decât aducerea câtorva români în mijlocul formaţiunii? Desigur, UDMR nu ar fi riscat să croiască un cal troian pentru românii năpăăstuiţi din Transilvania. De aceea, nu a întins preşul unor românii din zonă, ci din afara judeţelor transilvănene, folosiţi pentru a se construi o „componentă” cu aparenţă românească în cadrul formaţiunii. O acţiune prin care, plecând de la avantajele uninominalului la nivel local, aplicat unor politicieni români cvasi-necunoscuţi la nivel naţional, încearcă să-şi întidnă tentaculele bolnăvicioase peste mai multe zone ale ţării.

O mişcare care era oarecum previzibilă, fiind doar o chestiune de timp până când UDMR ar fi recurs la o asemenea măsură. Este adevărat, ar fi fost de aşteptat ca această strategie de insinuare în judeţele din afara „reprezentativităţii” maghiare să se bazeze pe alte etnii (în primul rând, pe cea rromă). Faptul că în acest troc au intrat însă zece români, non-etnici, reprezintă însă elementul şocant. Poate că nu a fost decât o măsură în extremis, liderii maghiari nemaivând de unde să pescuiasă pionii necesari. >>>>

Postat in noutăţi. Comentarii oprite
«

»
Follow

Get every new post delivered to your Inbox.