~Cezarina Adamescu: „Cântec la ieslea cea sfântă – În loc de Colind“

Doamne, bat la Uşa Inimii Tale!

Primeşte-mă  Doamne, în abundenţa harului Tău!

Primeşte-mă  în cămara Inimii Tale!

Primeşte-mă  în mănăstirea  Numelui Tău,

în binecuvântarea şi Îndurarea-Ţi Divină!

Primeşte-mă Doamne lângă  Tabernacol, să fiu cu Tine!

Primeşte-mă  Doamne în sălaşul Lacrimii Tale!

Primeşte-mă, Dumnezeule sub acoperământul Îndurării Tale,

scoate-mă  din pământul robiei

şi primeşte-mă  în pământul făgăduinţei.

Primeşte-mă  Doamne, în sfinţenia Numelui Tău!

Arată-mi Bucuria Noului Veşnic!

Arată-mi bucuria-n tristeţe,

surâsul în lacrimă,

speranţa-n îndoială,

floarea-ntr-un bob de sămânţă.

Arată-mi Doamne, roadele Crucii,

roadele jertfei mântuitoare,

fructele dulci ale umilinţei înălţătoare,

coboară-mă în ochii mulţimilor

şi ridică-mă  în ochii divini

ai Tatălui Veşnic.

Dă-mi respiraţia plantei

sub soarele crud al dimineţii,

stropeşte-mi cu azimă faţa,

umezeşte-mi în roua din zori

pleoapele arse de patimă.

Primeşte-mă  lângă ieslea curată,

primeşte-mă-n sfântul presepiu,

alături de magi şi păstori

să-ţi cânt cu iubire: Osana!

Osana, Isuse, în inima mea,

Osana, întru cei din Înalt, preamărire!

Primeşte-mă  Doamne să urc pe Calvar,

până  la poalele crucii,

primeşte-mă  la poalele Crucii Tale, Isuse,

să strâng picăturile Sângelui celui Preasfânt,

să-ţi strâng sudoarea de moarte.
**********

Arată-mi Doamne, oglinda

a ceea ce sunt pentru Tine

nevrednica Ta creatură, smerită-n iubire,

smerită-n durere, smerită-n cunoaştere,

rodeşte-mi în pântec prin Duh,

un prunc de lumină,

un prunc de iubire şi pace.

Primeşte-mă  Doamne în orice fiinţă

ca pe o rază  de gând,

ca pe un strop de azur,

ca fructul gustos, hrănitor, dătător de putere.

Primeşte-mă  Pruncule cel preacurat,

aşa cum Fecioara Te-a primit în pântec.

Aşa cum îngerii s-au scoborât

în cântec de slavă, Osana!
**********

Primeşte-mă-n Betleemul  rămas ca icoană în inimă.

Primeşte-mă  Doamne-n splendoarea sfinţeniei,

Primeşte-mă-n Numele Tău adorat,

Primeşte-mă  în strălucirea-nchinării,

în curţile Casei Tale,

căci m-ai scos dintre neamuri,

din pământul robiei păcatului

în care crescusem între flori şi ciulini,

că m-ai scos din mijlocul lumii

din vârtejul întunecat

care mă  trăgea tot mai adânc, în abisuri.

Primeşte-mă-n legea divină a libertăţii de spirit,

în îndurarea fără de margini

a Tatălui Veşnic şi a Fiului preaiubitor,

a Duhului sfinţitor care mă ţine.

Primeşte-mă-n lumina Feţei Tale, Isuse,

În armonia şi pacea sfinţeniei

ca-n pământul făgăduit patriarhilor,

ca-n ţara visată de fii şi nepoţi,

ca-n limanul râvnit toată viaţa

ca-n ţărmul uitat al copilăriei.

Primeşte-mă  în smerenia condiţiei Tale de om ca şi noi,

şi-n măreţia puterii cereşti,

primeşte-mă-n Cuvântul cel creator

şi ziditor de temelie,

şi ziditor de altare,

primeşte-mă  în vestea surprinzătoare a Învierii din morţi,

primeşte-mă  în arvuna promisă

a învierii personale.

Primeşte-mă  în fericita speranţă

a venirii Tale din  nou,

ca să  ne vindeci,

ca să ne mântui,

ca să  ne conduci la Viaţa cea veşnică….
21 decembrie 2009

CEZARINA ADAMESCU

Comentarii oprite