~Cezarina Adamescu: „Cântec la ieslea cea sfântă – În loc de Colind“

Doamne, bat la Uşa Inimii Tale!

Primeşte-mă  Doamne, în abundenţa harului Tău!

Primeşte-mă  în cămara Inimii Tale!

Primeşte-mă  în mănăstirea  Numelui Tău,

în binecuvântarea şi Îndurarea-Ţi Divină!

Primeşte-mă Doamne lângă  Tabernacol, să fiu cu Tine!

Primeşte-mă  Doamne în sălaşul Lacrimii Tale!

Primeşte-mă, Dumnezeule sub acoperământul Îndurării Tale,

scoate-mă  din pământul robiei

şi primeşte-mă  în pământul făgăduinţei.

Primeşte-mă  Doamne, în sfinţenia Numelui Tău!

Arată-mi Bucuria Noului Veşnic!

Arată-mi bucuria-n tristeţe,

surâsul în lacrimă,

speranţa-n îndoială,

floarea-ntr-un bob de sămânţă.

Arată-mi Doamne, roadele Crucii,

roadele jertfei mântuitoare,

fructele dulci ale umilinţei înălţătoare,

coboară-mă în ochii mulţimilor

şi ridică-mă  în ochii divini

ai Tatălui Veşnic.

Dă-mi respiraţia plantei

sub soarele crud al dimineţii,

stropeşte-mi cu azimă faţa,

umezeşte-mi în roua din zori

pleoapele arse de patimă.

Primeşte-mă  lângă ieslea curată,

primeşte-mă-n sfântul presepiu,

alături de magi şi păstori

să-ţi cânt cu iubire: Osana!

Osana, Isuse, în inima mea,

Osana, întru cei din Înalt, preamărire!

Primeşte-mă  Doamne să urc pe Calvar,

până  la poalele crucii,

primeşte-mă  la poalele Crucii Tale, Isuse,

să strâng picăturile Sângelui celui Preasfânt,

să-ţi strâng sudoarea de moarte.
**********

Arată-mi Doamne, oglinda

a ceea ce sunt pentru Tine

nevrednica Ta creatură, smerită-n iubire,

smerită-n durere, smerită-n cunoaştere,

rodeşte-mi în pântec prin Duh,

un prunc de lumină,

un prunc de iubire şi pace.

Primeşte-mă  Doamne în orice fiinţă

ca pe o rază  de gând,

ca pe un strop de azur,

ca fructul gustos, hrănitor, dătător de putere.

Primeşte-mă  Pruncule cel preacurat,

aşa cum Fecioara Te-a primit în pântec.

Aşa cum îngerii s-au scoborât

în cântec de slavă, Osana!
**********

Primeşte-mă-n Betleemul  rămas ca icoană în inimă.

Primeşte-mă  Doamne-n splendoarea sfinţeniei,

Primeşte-mă-n Numele Tău adorat,

Primeşte-mă  în strălucirea-nchinării,

în curţile Casei Tale,

căci m-ai scos dintre neamuri,

din pământul robiei păcatului

în care crescusem între flori şi ciulini,

că m-ai scos din mijlocul lumii

din vârtejul întunecat

care mă  trăgea tot mai adânc, în abisuri.

Primeşte-mă-n legea divină a libertăţii de spirit,

în îndurarea fără de margini

a Tatălui Veşnic şi a Fiului preaiubitor,

a Duhului sfinţitor care mă ţine.

Primeşte-mă-n lumina Feţei Tale, Isuse,

În armonia şi pacea sfinţeniei

ca-n pământul făgăduit patriarhilor,

ca-n ţara visată de fii şi nepoţi,

ca-n limanul râvnit toată viaţa

ca-n ţărmul uitat al copilăriei.

Primeşte-mă  în smerenia condiţiei Tale de om ca şi noi,

şi-n măreţia puterii cereşti,

primeşte-mă-n Cuvântul cel creator

şi ziditor de temelie,

şi ziditor de altare,

primeşte-mă  în vestea surprinzătoare a Învierii din morţi,

primeşte-mă  în arvuna promisă

a învierii personale.

Primeşte-mă  în fericita speranţă

a venirii Tale din  nou,

ca să  ne vindeci,

ca să ne mântui,

ca să  ne conduci la Viaţa cea veşnică….
21 decembrie 2009

CEZARINA ADAMESCU

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.