NEAMUL ROMÂNESC * revistă de opinie, dezbateri şi istorie contemporană

Invocata in mai multe momente recente  atat de unii “facatori de opinie ” cat si in rumorile bisericesti propagate in maniera iezuita , ” curatenia in Biserica ” era un punct principal din programul lui Daniel Ciobotea , ajuns dupa o asteptare de 17 ani in scaunul patriarhal de la Bucuresti . Dar ca sa se faca o ” curatenie ” ( cuvant folosit frecvent de un omolog al acestui personaj ) era nevoie de argumente si nu de capricii.
Argumentele trebuiau sa fie in numar de doua : ” batranetea episcopilor neputinciosi ” si ” colaborationismul ” lor in raport cu regimul politic anterior . “Batranetea ” ( o veche marota a fostului mitropolit de la Iasi intrebuintata si pentru izgonirea par. Justin Parvu din staretia de la Poiana Teiului ) ,era o tema mai veche alimentata de noul stapan de la Bucuresti si despre aceasta  urmau sa scrie -si au scris – slugile de moda noua ale “patriarhului bogatilor ” (intre care o figura proeminenta face un Florian Bichir, obsedat de aceasta problema pana la a insira minciuni desgustatoare )

sustinand aceasta idee inegalabila prin stupiditate. Colaborationismul cadea in  sarcina  ” Noi Inchizitii” de la CNSAS , unde au fost chemati , rand pe rand , multi dintre cei ce trebuie eliminati spre a se face loc celor ce urmeaza sa vina.Lista de convocati la audieri o confirma cu varf si indesat .
Dar , in ansamblu , cine sunt indezirabilii ? Bartolomeu al Clujului , Pimen al Bucovinei , Calinic al Argesului , Gherasim al Valcei , Andrei de Alba Iulia , Justinian Chira de la Satu-Mare , Teodosie de la Tomis , Ioachim de la Husi , Eftimie de Roman , Epifanie de la Buzau , uniti prin patru  caracteristici comune : calugari cu experienta staretie (ceea ce actualul stapan de la Bucuresti nu este ,fiind in esenta un”pantalonard ” ), mari personalitati , anti-ecumenisti ( deci “traditionalisti “) si , cu o singura exceptie , capi peste eparhii bogate . Caci ” bogatia” este si aceasta o tema importanta in Biserica din perspectiva “patriarhului bogatilor “care, fara prea multe ore de pretrecut in manastire, astazi se prezinta drept “ucenic al par. Cleopa”.
Planuita pentru toamna anului trecut , “punerea in retragere “  a indezirabililor trebuia realizata cu concursul direct al mitropolitului Nicolae Corneanu de la Banat ( artizanul ascensiunii lui Daniel Ciobotea ) ;acesta urma sa fie convins ca , in cadrul primului sinod , sa -si anunte retragerea sub pretextul ca ” ar fi batran ” si ca , asa cum s-a dovedit , a ” colaborat masiv “. Fiind un exemplu si creind un precedent , stapanul din Dealul Mitropoliei -care ,asemeni altor “jucatori” de  azi , din aceeasi faina , joaca biliard – obtinea argumentul capital pentru a face presiuni asupra “rebelilor “(ajutat si de o presa tocmita si isterica ) dar, in acelasi timp, scapa si de tutela batranului mentor de la Timisoara (care s-a facut cunoscut prin retrocedarile desmatate de biserici catre uniti ). Din motive inca neclare , episodul acesta a fost amanat , fiind totusi gandit pentru primavara acestui an  dar numai dupa alegerile de ierarhi ce se vor produce la inceputul lui martie . Dar ce scop au acestea ? In aparenta – completarea unor locuri de eparhioti care ar fi necesare dar in realitate primul obiectiv este schimbarea proportiilor in Sinod unde inca ” indezirabilii ” au un cuvant greu de spus . Prin aparitia unui grup de inca sase sau sapte episcopi si mitropoliti noi , alesi dintre “pantalonarzii clientelari ” , drumul catre unanimitatea fortata in Biserica va fi netezit .
Caci aceasta este miza esentiala a viitoarei intruniri ” la varf” si nicidecum alegerea de Mitropolit al Moldovei , care e doar un detaliu. Daca actualul sezator pe tronul lui Nicodim Munteanu ar fi mai varstnic , atunci , da, tema posibilei succesiuni s-ar pune in discutie . Dar acesta e inca in putere (cat l-o mai tine Dumnezeu ) si actioneaza indiferent daca  proiectul ” patriarhului tanar ” ( din 1990 , o varianta a ” variantei Justinian Marina , de acum 60 de ani , organizata de  ocupantul de atunci ) a cazut acum 18 ani in conditii inca ne-elucidate . Succesiunea la ” tronul Moldovei “are totusi o importanta oarecare si va arata daca stapanul recent are caracter sau nu , fiind de notorietate ca voturile ce i-au asigurat castigul in septembrie 2007 au fost date de sustinatorii lui Ioan al Covasnei (ulterior chemat la CNSAS, ca atragere a atentiei ) in schimbul promisiunii ca va fi mitropolit la Iasi ; daca Ioan va fi castigatorul , atunci “patriarhul bogatilor ” s-a tinut de cuvant (el si cei ce l-au asezat in scaun) ; daca nu , si castigator va fi Casian Craciun , al doilea “frate siamez”, (asa cum se da ca solutie aproape sigura ) ar rezulta ca episcopul Ioan a fost pacalit (argumentul continuitatii in ungurime, misiune grea , fiind usor de invocat ) .Totusi, fiecare din aceste variante va produce efecte . Daca Ioan Selejan pleaca la Iasi , locul lui va fi luat de Petroniu Florea (vicar la Oradea , aspirant mai an la scaunul ocupat acum de Sofronie Drincec , autor al unor scoateri de stareti din staretie pe motive diverse , dar, de fapt, pentru “traditionalism” ), care astfel va intelege ca “batalionul disciplinar” din secuime se datoreaza atitudinii neprietenesti fata de noul stapan ” ecumenist” (care, intre altele, l-a batjocorit si pe venerabilul episcop Ioan Mihaltan , scos la pensie prin ademenire ). Dar daca la Iasi va pleca , ceea ce e probabil, Casian Craciun , razboiul pentru ” Dunarea de Jos ” (eparhie cu ” cota” economica mare ) va fi necrutator iar ipoteza ca , pentru a fi inlaturat din Palatul de la Bucuresti , episcopului Vincentiu Grifoni i se va propune acest scaun pare nerealista .
Interesante ar mai fi si celelalte posibile ocupari de scaune vacante sau ” vacantate ” prin permutari dar cel mai important aspect va fi compozitia ” noii generatii ” de episcopi  care abia asteapta sa se aseze in scaune. Cine sunt acestia si unde se vor duce ? Aceasta este intrebarea principala ce framanta astazi pe destui din cei ce sunt atenti la viitorul Bisericii ortodoxe . Desi putin studiata, tema pasioneaza si va fi tratata in detaliu cat de curand.Ceea ce este sigur este ca toti vor fi ” pantalonarzi ” fiindca aceasta este politica de cadre oficializata de “marele pantalonard “.