NEAMUL ROMÂNESC * revistă de opinie, dezbateri şi istorie contemporană

Viata romaneasca, de  cateva veacuri, a fost si este tulburata de un fenomen extrem de periculos;de tradarea,constienta ori nu, a elitelor sau oricum a suprastructurilor intelectuale.

De mai multe veacuri si inca mai exact de cand  au inceput sa fie trimisi la scoli “straine”,prea multi dintre intelectuali au revenit hotarati sa schimbe  viata si intelegerea  vietii romanesti cu “modele” de import. Pana la un punct este posibil ca acesti indivizi sa fi fost de buna credinta dar fara indoiala ca in majoritatea lor ei au fost de rea credinta si dusmani romanismului in intelesul de model existential romanesc,intelegere romaneasca a diferentei dintre bine si rau.Cel mai adesea promotorii “modelelor” de import au ales sa insulte violent traditia romaneasca ,credinta romaneasca (si cu preferinta Biserica Ortodoxa) si statornicia romaneasca.

Inca mai periculos,introducerea modelelor straine  a fost calea sigura prin care subjugarea straina devenea nu numai posibila ci direct necesara. Din fericire  au continuat sa persiste vocile  adevarului,au continuat sa rasune glasurile celor care auzeau  autenticul romanesc si vointa lui  nezdruncinata de a fi. Acesti oameni de bine  s-au izbit insa de o piedica si pana la un punct, s-au lasat prinsi intr-o cursa;cea a “izvoarelor”istorice.

Adeptii  modelelor de import,”vandutii”,  cu dibacie satanica au stabilit reguli ale unui joc absurd si  si-au arogat si dreptul de a schimba regula jocului cand le  venea la indemana. (Ca exemplu as da doar imprejurarea ca  o catastrofa istorica, cucerirea romana, a fost prezentata ca “act de nastere” al Poporului Roman ,ca Biserica Ortodoxa a fost  descrisa ca forta “reactionara”, ca revolutia franceza a fost descrisa ca reteta a fericirii,etc.,etc.) Consecvent cu aceasta intelegere anapoda toate izvoarele apologetice romane, scrierile de lauda aduse lui Traian, propaganda desantata a Imperiului si apoi scrierile apologetice despre  “modelele” urmatoare au fost considerate ca “izvoare”istorice autentice , iar cele ce vesteau altceva  au fost batjocorite si ignorate. Iar exemplele pot continua pana  azi.) Asa cum spuneam oamenii de bine s-au lasat prinsi in aceasta cursa si au incercat sa raspunda in limitele unui joc fara reguli  sau cu reguli care  faceau cu neputinta demonstratia lor. In atari imprejurari singura solutie este de a refuza “regula” absurda si a folosi alt soi de “izvoare”. Iar aceste izvoare sunt foarte la indemana.

In primul rand realitatea vie,faptul ca Romanii, ca fire sunt altfel decat cei  descrisi in “modelele” vandutilor,faptul ca dupa persecutii salbatece,fara precedent in istoria romaneasca,Neamul a ramas Ortodox,Dreptmaritor.

Urmeaza apoi flagranta diferenta intre  forma impusa si cea reala,organica. Orice hotar satesc ne va arata starea antitetica intre forma si fond.

Iar izvoarele care trebuiesc folosite sunt traditia si traditia  fruntasilor spirituali ai Neamului. Asa sunt Vietile Sfintilor Romani, Vietile  calugarilor imbunatatiti inca  in viata, relatarile preotilor si cantorilor bisericesti, care sunt traditie vie,din om in om, din vremi imemoriale,etc. Daca vom cerceta aceste izvoare  vom vedea ca “modelele” impuse nu sunt decat vopsea ieftina care sta nepotrivit peste un trup viu,autentic, nemuritor.

ALEXANDRU NEMOIANU